Informații utile

Insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, astfel:

a) insolvența debitorului se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor; prezumția este relativă;

b) insolvența este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.

Cand poate un debitor sa ceara deschiderea procedurii insolventei/reorganizarii?

Deschiderea Procedurii Insolventei poate fi ceruta printr-o cerere adresata Tribunalului din circumscriptia caruia isi are sediul societatea insolventa, doar daca datoria sa este de peste 50.000 de lei si starea insolventa este de cel putin 60 de zile.

Care sunt avantajele deschiderii procedurii insolventei la initiativa debitorului?

Insolventa la cererea debitorului trebuie vazuta ca un mijloc de protectie pentru debitor, care intra sub protectia legii inca de la data deschiderii procedurii. In acest context, sunt oferite urmatoarele avantaje:

• Celeritate, intrucat cererea debitorului se judeca de urgenta, in termen de 5 zile, in camera de consiliu;

• Suspendarea de drept a tuturor actiunilor judiciare si extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale;

• Furnizorii de servicii vitale (electricitate, gaz, apa, telefon, etc.) nu au dreptul, in perioada de observatie si reorganizare, sa sisteze serviciile catre averea debitorului consumator captiv;

• Stoparea curgerii dobanzilor, majorarilor de intarziere si a penalitatilor pentru creantele negarantate;

• Recuperarea propriilor creante se face cu scutirea platii taxelor judiciare de timbre;

• Incetarea anumitor contracte cu proceduri simplificate si costuri minime;

• Alegerea practicianului in insolventa care sa indeplineasca atributiile de administrator judiciar;

• Posibilitatea redresarii companiei printr-un plan de reorganizare intocmit in conformitate cu dispozitiile legii;

Ce acte sunt necesare pentru deschiderea procedurii la cererea debitoarei?

Cererea pentru deschiderea procedurii la cererea debitoarei, careia i se vor atasa:

a) ultima situaţie financiară anuală, certificată de către administrator şi cenzor/auditor, balanţa de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii;

b) lista completă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile şi băncile prin care debitorul îşi rulează fondurile (pentru bunurile grevate se vor menţiona datele din registrele de publicitate);

c) lista numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub condiţie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, arătându-se suma, cauza şi drepturile de preferinţă;

d) lista cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 6 luni anterioare înregistrării cererii introductive;

e) contul de profit şi pierdere pe anul anterior depunerii cererii;

f) lista membrilor grupului de interes economic sau, după caz, a asociaţilor cu răspundere nelimitată, pentru societăţile în nume colectiv şi cele în comandită;

g) o declaraţie prin care debitorul îşi arată intenţia de intrare în procedură simplificată sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activităţii ori prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale;

h) o descriere sumară a modalităţilor pe care le are în vedere pentru reorganizarea activităţii;

i) o declaraţie pe propria răspundere, autentificată la notar ori certificată de un avocat, sau un certificat de la registrul societăţilor agricole ori, după caz, oficiul registrului comerţului sau alte registre în a cărui rază teritorială se află sediul profesional/sediul social, din care să rezulte dacă a mai fost supus procedurii de reorganizare judiciară prevăzute de prezenta lege într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive;

j) o declaraţie pe propria răspundere, autentificată de notar ori certificată de avocat, din care să rezulte că el sau administratorii, directorii şi/sau acţionarii/asociaţii/asociaţii comanditari care deţin controlul debitorului nu au fost condamnaţi definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate contra patrimoniului, de corupţie şi de serviciu, de fals, precum şi pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 22/1969, cu modificările ulterioare, Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 241/2005, cu modificările ulterioare, şi infracţiunile prevăzute de legea nr. 85/2014, în ultimii 5 ani anterior deschiderii procedurii;

k) un certificat de admitere la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a valorilor mobiliare sau a altor instrumente financiare emise;

l) o declaraţie prin care debitorul arată dacă este membru al unui grup de societăţi, cu precizarea acestora;

m) dovada codului unic de înregistrare;

n) dovada notificării organului fiscal competent

o) dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 200 de lei conform prevederilor O.U.G. nr. 80/2013.

Debitorul va putea preciza în cadrul cererii de deschidere a procedurii insolvenței și propunerea sa privind practicianul în insolvență ce va fi numit ca administrator judiciar provizoriu sau lichidator judiciar provizoriu.

Este o masura de redresare a activitatii economice a unei societati aflate in insolventa sau intr-o stare iminenta de insolventa care aplica debitorului, persoana juridica, in vederea achitarii datoriilor acestuia, conform programului de plata a creantelor.

Planurile de reorganizare reprezinta planuri de afaceri adaptate noilor conjuncturi economice si juridice in care se afla societatea si care trebuie sa respecte anumite conditii de forma si fond pentru a putea fi votate de catre creditori, confirmate de catre judecatorul sindic si implementate cu succes de catre societatea debitoare.

Prin planul de reorganizare se încearcă:

• • salvarea debitorului de la faliment printr-una sau mai multe dintre modalităţile prevăzute de lege aplicate separat sau împreună, respectiv:

– restructurarea operaţională şi/sau financiară a debitorului;
– restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;
– restrângerea activităţii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului.

• • plata creanțelor potrivit programului de plată a creanțelor .

Pentru a beneficia de procedura de reorganizare judiciara trebuie propus un plan de reorganizare si parcurse urmatoarele etape:

• • Propunerea unui plan de reorganizare

  • Elaborarea planului de reorganizare

  • Votarea planului de reorganizare de catre creditori

  • Confirmarea planului de reorganizare de catre judecatorul-sindic

  • Reușita planului de reorganizare/Eșecul planului de reorganizare

  • Supravegherea implementarii masurilor propuse in planul de reorganizare.

Pentru ca planul de reorganizare votat de creditori sa-si atinga obiectivele stabilite in continutul sau, acesta trebuie pus in aplicare in conditii stricte si corecte, fara a influenta negativ niciun participant la procedura insolventei.

Procedura de reorganizare a societatii se inchide in momentul in care s-au indeplinit toate obligatiile de plata asumate prin planul de reorganizare.

Reprezinta modalitatea de deschidere a procedurii insolvenţei in baza cererii introductive formulate în acest sens de către creditorii îndreptăţiţi ai debitorului. Prin creditorul îndreptăţit să solicite aceasta procedura se înţelege creditorul a cărui creanţă impotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 90 de zile.

Pentru a fi certă, creanța creditorului trebuie să rezulte dintr-un act sau mai multe acte care sunt emanate de către debitor sau recunoscute de către acesta. Nu este necesară existența unui act autentic sau a unui titlu executoriu (hotărâre judecătorească, bilet la ordin, cec etc.) pentru ca creanța invocată să fie considerată certă.

Creditorul ce îndeplinește condițiile prevăzute de către legea nr. 85/2014, va avea opțiunea de a proceda la formularea unei cereri în pretenții (în cazul în care acesta nu deține un titlu executoriu asupra debitorului), de a proceda la executarea silită individuală a debitorului (în cazul în care creditorul deține un titlu executoriu asupra debitorului), sau în situatia in care sunt întrunite condițiile deschiderii procedurii și va consideta avantajos acest lucru, va putea opta pentru executarea concursuală și colectivă prin intermediul procedurii insolvenței.

Creditorii, inclusiv cei bugetari, vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenţei doar în cazul în care, după compensarea datoriilor reciproce, de orice natură, suma datorată acestora va depăşi valoarea-prag de 50.000 de lei. Creditorii pot formula cerere de deschidere a procedurii insolvenței numai după ce fac dovada că au încercat anterior, în mod rezonabil, să încheie o convenție de plată cu debitorii.

Cererea de deschidere a procedurii insolvenței va trebui să conțină toate elementele unei cereri de chemare în judecată obișnuite, conform prevederilor art. 194 al Codului de procedură civilă, precum și elementele specifice menționate în cadrul art. 70 alin. (1) al Legii nr. 85/2014, respectiv:

• • precizarea cuantumului și al temeiului creanței invocate;

• • existența unui drept de preferință, constituit de către debitor sau instituit potrivit legii – dacă creditorul beneficiază de un astfel de drept;

• • existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului.

Cererii de deschidere a procedurii insolvenței i se vor atasa:

• • o declarație privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care creditorul va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare;

• • documentele justificative ale creanței și a eventualelor acte de constituire ale cauzelor de preferință;

• • dovada Codului Unic de Înregistrare (C.U.I) al debitorului sau informatii eliberate de Oficiul Registrul Comertului de la sediul debitoarei;

• • dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 200 de lei conform prevederilor O.U.G. nr. 80/2013.

Creditorul va putea preciza în cadrul cererii de deschidere a procedurii insolvenței și propunerea sa privind practicianul în insolvență ce va fi numit ca administrator judiciar provizoriu sau lichidator judiciar provizoriu.

Cererea de deschidere a procedurii insolvenței va fi formulată și semnată în cazul persoanelor juridice de către persoanele care au calitatea de reprezentanți, conform propriilor acte constitutive, ale statutelor acestora sau conform legii.

Creditorul ce are înregistrată o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, în cazuri urgente și până la data soluționării cererii sale de deschidere a procedurii insolvenței, poate solicita judecătorului-sindic pronunțarea unei ordonanțe președințiale prin care să dispună măsuri vremelnice, pentru a suspenda operațiunile de înstrăinare a unor bunuri sau drepturi patrimoniale importante din averea debitorului, precum și de conservare a acestor bunuri, în acest sens creditorul putând fi obligat la plata unei cauțiuni de până la 10% din valoarea creanței pretinse.

Cauțiunea se va restitui creditorului la cerere, ulterior soluționării cererii de deschidere a procedurii insolvenței prin hotărâre definitivă și dacă judecătorul-sindic nu a dispus reținerea unei părți sau a întregii sume depuse cu titlu de cauțiune, pentru acoperirea prejudiciilor suferite de către debitor în urma formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței cu rea-credință de către creditor.

În cazul în care va dispune admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței judecătorul-sindic va dispune deschiderea procedurii generale (fiind astfel posibilă votarea unui plan de reorganizare și reorganizarea debitorului) sau deschiderea procedurii simplificate (debitorul intrând direct în procedura de lichidare).

Procedura falimentului reprezinta procedura de insolvenţă concursuală colectivă şi egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.

In procesul de faliment ne asiguram ca activele sunt valorificate la preturi maxime, prin intocmirea unor rapoarte de evaluare corecte si de calitate si organizarea tuturor demersurilor necesare vanzarii bunurilor, pentru acoperirea pasivului si astfel satisfacerea creditorilor, in conditiile legii.

Etapele procesului de faliment sunt:

• Inventarierea si evaluarea patrimoniului;

  • Valorificarea activelor si recuperarea creantelor debitorului;

  • Distribuirea sumelor si radierea societatii debitoare din Registrul Comertului.

Principii ce guverneaza activitatea lichidatorului judiciar in procedura falimentului:

• • Principiul procedurii concursuale, potrivit caruia toti creditorii se bucura de un tratament egal din partea lichidatorului judiciar, acesta avand o pozitie echidistanta si echilibrata fata de creditori si in raporturile dintre acestia si reprezentantii actionarilor;

• • Principiul respectarii stricte a normelor procedurale in cadrul activitatilor desfasurate in afara instantei, reflectat in realizarea atributiilor lichidatorului judiciar legate de notificari, inventarierea si evaluarea bunurilor si valorificarea acestora;

• • Principiul maximizarii valorii averii debitorului, care impune lichidatorulului judiciar sa faca toate demersurile necesare pentru anularea sau desfiintarea actelor juridice care au provocat si continua sa provoace pierderi debitorului, pe de o parte, si sa desfasoare, cu fermitate, toate actiunile legale ce ii stau la indemana in vederea recuperarii sumelor datorate de debitorii debitorului;

• • Principiul celeritatii, potrivit caruia lichidatorul judiciar va face eforturi sustinute pentru parcurgerea rapida a tuturor etapelor procesuale in vederea valorificarii cit mai rapide a bunurilor si distribuirii sumelor obtinute catre creditori.